Corul Lyra
În monografia formaţiei corale Lyra, autorul, respectiv fondatorul şi neobositul dirijor al acestei corale, domnul profesor Ştefan Stănescu, îşi aminteşte o zi de mai a anului 1973, când decide, împreună cu bunul său prieten, regretatul Dumitrescu Alexandru, înfiinţarea Corului de Cameră „Lyra”.
Nu de puţine ori am fost întrebaţi de unde provine acest nume. Din aceeaşi lucrare, mai sus amintită, am aflat că mult mai înainte, în secolul 19, a existat Societatea Filarmonică „Lyra”, înfiinţată de un grup de tineri talentaţi, hotărâţi să dezvolte gustul pentru muzica vocală şi instrumentală. De numele acestei societăţi se leagă şi înfiinţarea unei şcoli de muzică. Societatea Filarmonică Lyra dă numeroase spectacole, care se bucură de un real succes, dar şi de participarea unor nume importante ale culturii naţionale, ca de exemplu, I.L. Caragiale.
Aşadar, activitatea Lyrei de atunci a constituit, prin densitatea şi calitatea artistică a spectacolelor, punctul de plecare în alegerea numelui viitoarei formaţii corale Lyra.
La data de 24 ianuarie 1974, împreună cu membrii Cenaclului Literar buzoian și câțiva profesori de istorie, care au marcat importanța acestui mare eveniment din istoria poporului român, Unirea Principatelor Române, Corul „Lyra” și-a făcut pentru prima dată apariția în public, prezentând un repertoriu adecvat evenimentului şi câteva piese lirice.
S-au bucurat de succes piesele “Vis de țară” de Viorel Munteanu, dar și „Lilioară” de Vinicius Grefiens, piese pe care le avem în repertoriu și astăzi, după 50 de ani de la primul concert. Publicul a primit cu aplauze şi piesele „Măruț roșu” de Mircea Neagu, precum „Zefirul” de Ioan Nicorescu, piesă care este, de altfel, şi prima pe care au învăţat-o membrii proaspăt înfiinţatei corale.
După câştigarea marelui trofeu la concursul „Cetatea de foc”, Reşiţa, 1975 şi după participarea la concursul „Gheorghe Dima” din Braşov, urmează şi primul turneu în străinătate al corului, în 1978, în Cehoslovacia şi prietenia pe viaţă cu corul „Martinu”.
Facem un salt în timp, până la data de 18 decembrie 1989 când, la casa de Cultură a Sindicatelor, corul Lyra concertează alături de mari nume ale muzicii şi ale teatrului românesc: Leopoldina Bălănuţă, Olga Tudorache, Ovidiu Iuliu Moldovan, Cleopatra Melidoneanu, Ştefan Bănică, Veta Biriş. Asumându-şi riscul de a fi desfiinţat, corul a cântat atunci ceea ce era de neconceput în comunism, colinde despre Naşterea Domnului. Ştim cu toţii ce se s-a întâmplat zilele acelea în Timişoara şi mai apoi în restul ţării.
S-au bucurat de succes piesele “Vis de țară” de Viorel Munteanu, dar și „Lilioară” de Vinicius Grefiens, piese pe care le avem în repertoriu și astăzi, după 50 de ani de la primul concert. Publicul a primit cu aplauze şi piesele „Măruț roșu” de Mircea Neagu, precum „Zefirul” de Ioan Nicorescu, piesă care este, de altfel, şi prima pe care au învăţat-o membrii proaspăt înfiinţatei corale.
După Revoluţie, corul Lyra a efectuat numeroase turnee:
Chișinău-1991
Chambertin, Franța, 1991
Festival International de Chant Choral, Nancy, 1995
Elveția, 1996
Portugalia, 2003
Macedonia, 2006
„Cantare in Toscana”, Montecatini Terme, 2009
Spittal An Der Drau, Austria, 2010
Musica Sacra a Roma, 2011
MRF Music Festival Paris, 2012
Istanbul International Chorus Festival, 2013
Summer in Adria- Crikvenica, Croația, 2016
Herceg Novi, Muntenegru, 2017
Preveza, Grecia, 2018
Praga Music Festival, 2019
Shumen, Bulgaria, 2015, 2023
În prezent, corul Lyra este susținut în activitatea sa de Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”.
„Amintiri despre Corul Lyra este una dintre filele vieții mele! Îmi amintesc atunci când am adus pe lume acest copil, Lyra, pe care am căutat să-l feresc de tot ce este vulgar, de ce este rău și perfid, să-l țin departe de invidia și cameleonismul multora din jurul nostru.
Lyra trebuie să rămână copilul cu inima curată, sincer în tot ceea ce face, corect în relația cu cei din jur, iubitor de artă adevărată. Sper ca acest copil, după atâția ani de viață, să fi înțeles care este rolul lui în societate și să se bucure de tot ce a văzut, ce a trăit și a realizat. Să se gândească la cei care au fost alături de noi și acum ne privesc și ne ascultă din lumea drepților. Veșnic îi vom pomeni și le vom fi recunoscători. Oricare va fi metamorfoza acestui copil, ca mentor, voi fi alături de el cu toată ființa mea, pentru că nimic nu poate fi mai sfânt decât dragostea părintească.” (Ștefan Stănescu)
